28 februarie, Ziua Protecţiei Civile din România

În fiecare an, pe 28 februarie, aniversăm Ziua Protecţiei Civile din România, dată la care, în anul 1933, prin Decretul Regal nr.468, se aproba "Regulamentul de funcţionare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene", care avea ca scop "limitarea efectelor bombardamentelor aeriene asupra populaţiei şi resurselor teritoriului, fie asigurându-le protecţia directă, fie micşorând eficacitatea atacurilor".

Anul acesta se împlinesc 89 de ani de ”Protecție civilă” în România  o structură de bază a ţării, modernă şi eficace, cu vocaţie europeană, menită să asigure siguranţa şi liniştea comunităţii.

”Apărută ca o necesitate în asigurarea protecţiei forţelor combatante, îndeosebi după prima conflagraţie mondială, când au fost folosite pentru prima dată gazele toxice de luptă, Protecţia Civilă (numită şi Arma Vieţii, având ca deviză motto-ul „Cu viaţa mea apăr viaţa”) din România, şi-a extins domeniul de activitate, mai ales după cel de-al doilea război mondial, când, modernizarea armelor a cuprins în sfera lor de activitate atât muniţia nucleară cât şi cea biologică, cu efecte distructive nu numai asupra militarilor, dar şi asupra populaţiei. De-a lungul timpului, pe fondul creşterii riscurilor nonmilitare, accelerării tendinţelor de globalizare, al schimbărilor climatice radicale, al diversificării activităţilor economice şi producerii de dezastre, Protecţia Civilă a devenit un instrument umanitar folosit de către stat în momentul când acesta trebuia să răspundă unei situaţii de urgenţă, fie ea naturală, tehnologică sau conflictuală” spune colonel Eugen Chiriță, purtătoruld e cuvânt al ISU “General Eremia Grigorescu” Galați.

Potrivit prevederilor Legii nr. 481/2004, atribuţiile Protecţiei Civile sunt următoarele:

În concluzie, Protecţia civilă joacă rolul „bunului samaritean” care alină suferinţele şi asigură tot sprijinul pe care îl poate oferi, ajutând, salvând şi asistând victimele şi pe cei aflaţi în nevoie.

”Protecţia populaţiei, a bunurilor materiale şi a valorilor culturale se realizează printr-un ansamblu de activităţi constând în: înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare, adăpostire, protecţie nucleară, biologică şi chimică, evacuare şi alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice.

Înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează în scopul evitării surprinderii şi al luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei, protecţia bunurilor materiale, precum şi pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi ale acţiunilor militare.

Adăpostirea reprezintă acţiunea de protecţie a populaţiei şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional, de efectele atacurilor din aer şi se realizează prin sistemul naţional de adăpostire, care cuprinde: adăposturi publice de protecţie civilă aflate în administrarea consiliilor locale şi fondul privat de adăpostire realizat de agenţii economici şi proprietarii de imobile.

Asanarea terenului şi neutralizarea muniţiei rămase neexplodate, din timpul conflictelor armate, reprezintă ansamblul de operaţiuni executate pentru înlăturarea (distrugerea) muniţiei neexplodate (rateuri) şi dezafectarea terenurilor şi se execută de către subunităţile specializate şi de către specialiştii pirotehnicieni din inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, potrivit instrucţiunilor şi normelor tehnice în vigoare.

Protecţia nucleară, radiologică, chimică şi biologică, reprezintă acţiunea de ocrotire a populaţiei (salariaţilor) împotriva contaminării nucleare, radiologice, chimice şi biologice şi se realizează prin mijloace de protecţie individuală, colectivă sau prin alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice, ce se realizează din timp de normalitate, cu prioritate în zonele de risc.

Evacuarea reprezintă măsura de protecţie civilă luată înainte, pe timpul sau după producerea unei situaţii de urgenţă, la declararea stării de alertă, care constă în scoaterea din zonele afectate sau potenţial a fi afectate, în mod organizat, a populaţiei, a unor instituţii publice, operatori economici, animalelor, bunurilor materiale şi în dispunerea lor în zone sau localităţi care asigură condiţii de protecţie şi supravieţuire.

Coordonarea de specialitate a activităţilor de protecţie civilă se realizează la nivel naţional de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi la nivel local de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigură stabilirea şi integrarea măsurilor de protecţie civilă în planurile şi programele de dezvoltare economico-socială ce se elaborează la nivel naţional, judeţean şi local şi urmăresc realizarea acestora.

Toate atributele Protecţiei civile moderne se realizează cu sprijinul nemijlocit al structurilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării şi alte ministere. Fără o colaborare judicioasă şi fără realizarea unor planuri de cooperare viabile, acţiunea singulară a protecţiei civile nu ar da rezultatele dorite” precizează col. Eugen Chiriță.

Sursa: Realitatea de Galati